Povestea incepe pe 22 iunie 1941, cand Germania invadeaza URss-ul. La scurt timp dupa asta, pe 19 septembrie mai exact, Kievul, unul dintre cele mai importante orase a Uniunii sovietice, si locul de bastina a cunoscutei echipe Dinamo, cade in mainile nazistilor. Dinamo Kiev, este una dintre cele mai de succes echipe de fotbal, atat din URss cat si din Ucraina, detinand recordul de trofee in ambele tari ( 25 respectiv 26 ).
Odata cu declasarea ostilitatilor pe frontul de rasarit, campionatul national de fotbal al URSS-ului, nu mai apuca sa fie dus pana la capat si se suspenda. Moment in care, cativa jucatori de la Dinamo Kiev se vor inrola in in Armata sovietica, si vor merge sa lupte pe front, iar ceilalti jucatori ramasi vor participa impreuna cu restul populatiei la apararea orasului Kiev atunci cand germanii vor fi ante Portas. Dupa capitularea orasului, multi dintre ei ajung prizoneri de razboi, iar majoritatea sunt inchisi in Lagarul de la Darnita. La scurt timp dupa asta, prizionerii considerati inofensivi sunt lasati liberi in Kievul ocupat, iar ceilalti, daca nu erau executati, erau trimisi fie in lagare de exterminate fie la munca in Germania. Printre cei lasati liberi se afla si Nicolai Trusevich, fost portar la Dinamo Kiev, si unul dintre membrii fondatori a echipei FC Start.
Iosif Kordik, un mare fan al echipei Dinamo, se intalneste cu proaspat eliberatul, Nicolai Trusevich. Kordik, era un ceh moravian cu origini germane, cea ce il facea, cum spun nazistii, un Folksdeutsche, lucru ce ii aduce functia de director al Brutariei Nr 3 din oras. Ii ofera lui Trusevich, care intre timp traia pe strazi, un post de maturator in brutarie, si ii propune in acelasi timp infiintarea unei echipe de fotbal, cu fosti membrii ai echipei Dinamo. Astfel in primavara lui 1942, Kolia Trusevich incepe cautarile fostilor colegi. Primul pe care-l gaseste este extrema Makar Goncharenko, care era ascuns in casa fostei sale soacre, si impreuna cu acesta ii gasesc pe: Tiutchev, Kuzmenko, Komarov, Putistin, Klimenko, Sviridovski si pe inca 3 fosti jucatori ai lui Lokomotiv Kiev, ( Balakin, sukharev si Melnik ).
Noua echipa infiintata va avea echipamentul de joc compus din tricouri si jambiere rosii, iar sorturile albe, ceva asemanator cu echipamentul nationalei URSS-ului. Dar asta nu inseamna ca si-au ales special culorile, ci pur si simplu altceva nu aveau. Doar aceste echipamente au fost gasite printre daramaturi, de catre Trusevich si Pustin.
Echipa va lua numele de FC Start, ca un semn de nou inceput, intra in campionatul local de fotbal, si sustine primul meci pe 7 iunie 1942, in compania concitadinei Rukh ,echipa care apartinea lui Georgi Shevtsov, un fost fotbalist si un apropiat al nazistilor. Scorul meciului a fost un 7-2 pentru FC start. Aceste doua echipe s-au mai intalnit o data pe 16 august, iar de data aceasta scorul a fost si mai usturator, un 8-0 pentru echipa Brutariei.
In toate meciurile jucate, FC start nu cunoaste infrangerea, iar acest lucru nu e pe placul nazistilor. De teama ca victoriile echipei sa nu influenteze in vreun fel populatia ucraineana, si sa slabeasca moralul trupelor Germane, li se propune brutarilor o rejucare cu Flakelf, 5-1 in primul meci , lucru pe care ucrainenii il accepta. Nazistii puteau scapa rapid de problema lor, pur si simplu printr-o executie rapida, dar prin metoda asta riscau sa faca din ei niste eroi martiri, lucru nedorit.
Pe 9 august 1942, e progamat un meci intre cele doua echipe, meci care va avea loc pe stadionul Zenit (locul unde FC start se antrena). Dar de data asta meciul are o alta importanta, nu mai era un simplu meci. Orasul era impanzit de afise, iar stadionul avea o paza foarte stricta. Germanii doreau ca FC Start sa piarda meciul in fata a mii de ucraineni. Pentru asta nazistii au trecut si la ultimatuuri, amenintand jucatorii ucrainieni ca daca vor castiga acest meci, si urmatoarele din campionat vor fi ucisi. In ziua meciului brutarii au fost vizitati la vestiare de catre arbitrul meciului, un ofiter ss, care ii roaga sa respecte regulile si sa isi salute oponentii cu salutul nazist. Dupa plecarea arbitrului, in vestiarul echipei s-a lasat nelinistea. Toti erau constienti de consecintele grave care implicau acest meci, iar unii de teama au sugerat o evadare in masa, altii sa piarda meciul. se mai spune ca imediat dupa asta, soseste in vestiar si o delegatie romana, aducand cu ei un cos cu fructe si urari de noroc. Intr-un final se hotaresc sa intre in teren sa joace, si sa o faca pe bune. Dupa cum era de asteptat, jucatorii ucrainieni refuza sa dea salutul soldatilor si oficialilor nazisti, ba dimpotriva, isi duc mana la inima si striga toti FizcultHura (un slogan sportiv sovietic), moment in care aproape tot stadionul se ia dupa echipa si striga acelas slogan. Partida incepe, si incepe dur, cu multe duritati din partea germanilor si cu un arbitru orb la faulturile grosolane pe care jucatorii Luftwaffe le faceau. spun jucatori Luftwaffe pentru ca Flakelf reprezenta aviatia germana. La un moment dat un jucator german il loveste pe portarul Trusevich in cap, lasandu-l inconstient, si il impinge cu tot cu minge in poarta, astfel Flakelf inscrie primul gol. Aviatorii incep sa joace din ce in ce mai urat, cu tineri de tricou, deposedari din spate, si de cele mai multe ori intrand la om si nu la minge, iar arbitrul ca la inceput, ignora tot. si cu toate acestea, FC Start reuseste pana la pauza sa inscrie de 3 ori, facand 3-1 pentru ei.
In pauza, echipa a mai avut parte de vizitatori. Primul fiind chiar Shvetsov, care sugera jucatorilor sa se lase, iar la scurt timp a fost urmat de catre un ofiter ss, care la fel ca shvetsov propunea pierderea meciului si sa se gandeasca la consecintele castigari acestui meci. A doua repriza incepe si ambele echipe inscriu cate doua goluri fiecare, ducand scorul la 5-3 pentu FC Start. Dar lucrurile nu s-au oprit aici! Cand meciul se apropia de sfarsit si deja ucrainieni nu mai puteau pierde meciul, fundasul Klimenko, i-a mingea, dribleaza defensiva germana, umileste portarul, si in loc sa lase mingea sa treca le linia porti, se intoarce si o trimite spre centrul terenului. Moment in care arbitru ofiterul ss , a fluierat finalul meciului inaintea timpului regulamentar.
La cateva zile dupa meciul cu Rukh de pe 16 august, jucatorii echipei FC Start sunt arestati de catre Gestapo, sub pretextul ca ar fii membri ai NKVD-ului. Unul dintre ei moare sub tortura, iar 8 sunt trimisi in Lagarul de la syrets, lagar aflat la Bobi Yar, undeva langa Kiev. In perioada asta mai mor impuscati inca 3 jucatori, printre care si Nicolai Trusevich capitanul echipei. se zica ca in momentul executiei Trusevich, sa ridicat in picioare si a spus: sportul rosu nu va muri niciodata.
Aceasta intamplare e preluata de catre sovietici si folosita ca propaganda anti nazista. Practic denumirea de Meciul Mortii e dat de catre sovietici. Au mai trecut putin si la romantarea povesti, raspandind zvonul ca nazistii din dorinta de a arate suprematia rasei ariene, obliga jucatorii lui Dinamo sa joace cu o echipa militara germana, dar cu conditia sa piarda, ca de nu vor fi ucisi. Jucatorii ignorand amenintarile, castiga meciul si suporta consecintele. Imediat dupa meci sunt arestati si executati prin impuscare. Dar de fapt, in realitate doar 4 jucatori au murit, iar ultimul meci nu a fost cu Flakelf ci cu Rukh, cel disputat pe 16 august si castigat de FC Start cu 8-0. Adevarul e ca despre acest Meci al Mortii exista multe variante. Ce-i drept, nici sovieticii nu s-au lasat mai prejos atunci cand Armata sovietica ajunge la Nurnberg, Stalin ordona executia prin spanzurare a unui oficial si a unor jucatori de la 1. FC Nurnberg, plus demolarea tuturor cladirilor ce apartineau clubului.
Despre acest meci sau scris o gramada de carti si articole, s-au facut chiar si filme. Dintre ele, cel mai cunoscut e Escape to Victory.Cinematografistii rusi si ucraineni vor turna un film despre legendarul meci al mortii dintre fotbalistii din Kiev si echipa germana în august 1942. Filmarile au inceput deja. Istoria acestui meci este plina de mistere. Filmul va iesi pe ecrane anul viitor când se vor împlini 70 de ani de la acest meci.
|
Romania
 "Meciul Mortii 9 august 1942")
